Se discuta foarte des despre succesul în terapie, despre ce și cum sa faci sa obții progresul dorit, dar evităm sa ne concentram asupra a ceea ce nu este indicat, ce dăunează. Unul din miturile terapiei comportamentale sugerează ca învățarea trebuie sa fie perfect structurata, bazata pe reguli stricte, copilul trebuie sa stea la masă și sa execute comenzile terapeutului.
Dezavantajele unei astfel de abordări sunt multiple, pornind de la mecanizarea procesului terapeutic și terminând cu pierderea beneficiilor aduse de învățarea incidentala, învățare ce are loc natural și poate fi generalizata în orice mediu este cel mic mai apoi expus. De asemenea, aceasta graba de a aduce copilul în lumea noastră de adult, lume în care noi deținem controlul, arată de fapt ce puțin suntem noi dispuși sa ieșim din zona de confort și sa intram în „papucii” copilăriei. Sa nu ne îndoim de puterea jocului și sa nu îl lăsăm deoparte. Chiar dacă în spatele jocurilor propuse sunt obiective clare, plăcerea de a ne petrece timpul împreună este la fel de importanta.
