ADHD (Deficit de atenţie şi tulburare hiperkinetică) este una dintre cele mai frecvente tulburări comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Un procent de 5% din copiii de vârsta şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30).

ADHD debutează în copilărie şi poate persista şi la vârsta adultă. Deşi la unii copii simptomele ADHD dispar odată cu înaintarea în vârsta, în jur de 60% pot prezenta simptome şi la vârsta adultă.

Simptomele copilului care îi pot duce cu gândul pe părinţi la aceasta tulburare sunt: note şi scoruri mici la testele de aptitudini, slabe abilităţi de organizare şi planificare a actului de învăţare, probleme de socializare, imagine de sine negativă şi impresia că e respins de colegi.

Simptomele ADHD se împart în trei categorii principale: inatentie , hiperactivitate – impulsivitate si tipul combinat.

Tipul inatent

o Copilul inatent nu se poate concentra, face adesea greşeli din neglijenţa, nu ascultă până la capăt atunci când i se adresează cineva, nu finalizează sarcinile, nu respectă instrucţiunile, evită efortul intelectual susţinut.

Tipul hiperactiv-impulsiv

o Simptomatologia include vorbire excesivă, agitaţie fizică în momente nepotrivite, intreruperea persoanelor care vorbesc şi dificultatea în a-şi aştepta rândul.

Tipul combinat

o simptomatologia cuprinde elemente specifice atât timpului inatent cât şi celui hiperactiv-impulsiv.

Toţi copiii se comportă în moduri care ar putea fi interpretate ca inatenţie, hiperactivitate sau impulsivitate , simptome centrale ale ADHD. De fapt, toţi visăm cu ochii deschişi, îi intrerupem pe alţii, răspundem neântrebaţi, ne pierdem răbdarea sau suntem agitaţi, dar nu toţi suferim de ADHD.

Specialiştii stabilesc diagnosticul de ADHD numai atunci când un copil:

– A manifestat comportamente inadecvate nivelului sau de dezvoltare.
– A prezentat unele simptome înainte de vârsta de şapte ani.
– Este afectat de aceste simptome în activităţile curente, în mai mult decât un singur context, de exemplu la şcoală şi acasă.
– Prezintă simptome care nu sunt explicate mai bine de o altă boală.

Diagnosticul de ADHD se bazează pe numărul, persistenţa şi istoricul simptomelor ADHD, şi totodată pe măsura în care acestea produc modificări ale comportamentului copilului.

Intervenţiile comportamentale au ca obiective specifice pentru un copil cu ADHD:

– Dezvoltarea abilităţilor de organizare şi planificare.
– Dezvoltarea abilităţilor de minimizare a distractorilor.
– Restructurarea cognitivă.
– Managementul furiei.
– Dezvoltarea abilităţilor sociale şi emoţionale.