All for Joomla All for Webmasters

THDA, ADHD

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (THDA, ADHD)

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie (THDA) este o tulburare de comportament a copilului care se manifesta prin deficit de atentie si dificultati in desfasurarea unei sarcini. THDA este frecvent intalnita, debuteaza in copilarie, dar poate persista si la varsta adulta. Daca nu este depistata si tratata corespunzator poate perturba semnificativ functinoarea sociala, scolara sau profesionala.
 
Cauze
 
Patogenia exacta a tulburarii nu este cunoscuta, dar cercetarile recente au evidentiat ca cel mai probabil TDHA este de natura genetica (cercetatorii sunt preocupati de identificarea genelor care predispun la aparitia TDHA).
   
Studiile de imagistica cerebrala au adus dovezi asupra existentei unor modificari la nivelul creierului, care sprijina teoria ca THDA este o afectiune neurobiologica.     S-au descris urmatoarele anomalii care sustin ipoteza neurobiologica a tulburarii:
 
– alterari ale structurii creierului – dovezi neuroanatomice
– disfunctionalitati ale neurotransmitatorilor implicati in controlul atentiei si activitatii (dopamina si norepinefrina) – dovezi neurochimice
– diferente ale activarii unor regiuni cerebrale responsabile de mecanismele de inhibitie (lobii frontali), ceea ce duce la dificultati in inhibarea reactiilor emotionale, cognitive si comportamentale – dovezi neuropsihologice.
   
Exista ipoteze etiologice care sustin ca expunerea in viata intrauterina la alcool, tutun, droguri si alte substante neurotoxice (plumbul) creste riscul dezvoltarii TDHA.
   
Teoria nutritionala, conform careia consumul crescut de zahar sau adausul de aditivi alimentari (coloranti si conservanti) ar fi responsabila de aparitia hiperactivitatii, nu a fost sustinuta de datele experimentale. Un studiu realizat de catre NIH (National Institute of Health) a aratat ca o dieta restrictiva fara consum de zahar nu amelioreaza simptomatologia decat la 5% din copiii cu TDHA. Alte studii demonstreaza ca nu exista nici o corelatie intre consumul de zahar si TDHA.
 
Factori de risc
 
Cercetarile au demonstrat ca THDA se transmite genetic, de la parinti la copii. Pentru ca predispozitia sa duca la aparitia THDA, factorii genetici trebuie corelati cu factorii de mediu (psihosociali), asa numitul context biopsihosocial. Interactiunea parinte-copil este considerata ca fiind un factor favorizant. Un mediu familial stresant (evenimentele din familie precum si aspectele particulare ale functionalitatii ei) contribuie la instalarea simptomelor de THDA.
 
Simptome
 
Simptomele de baza ale THDA sunt urmatoarele:
 
– inatentia, caracterizata printr-o slaba concentrare asupra efectuarii unei sarcinii si usoara distractibilitate de catre stimulii exteriori
– impulsivitatea poate duce la implicarea copilului in activitati riscante fara ca acesta sa tina seama de consecinte
– hiperactivitatea/ agitatia si comportamentul neadecvat.
 
In perioada prescolara, cele trei simptome caracteristice, inatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea fac parte din comportamentul normal al copilului. De aceea, este greu de diferentiat THDA de comportamentul normal specific varstei. Simptomele devin evidente sau sunt accentuate odata cu inceperea scolii, pentru ca mediul social si cerintele academice solicita acele abilitati care in cazul copiilor cu THDA nu sunt deloc punctele lor tari.
 
Copiii si adolescentii cu THDA prezinta dificultati academice datorate simptomelor tulburarii. In aceasta perioada (6-12 ani) expectantele adultilor (parinti si profesori) sunt din ce in ce mai mari in termeni de independenta, autonomie si functionare sociala. In perioada scolara sunt evaluate abilitatile cognitive si socio-emotionale ale copilului.
 
TDHA poate fi sugerat de :
 
– note si scoruri mici la testele de aptitudini
– slabe abilitati de organizare si planificare a actului de invatare
– probleme de socializare
– imagine de sine negativa si impresia ca e respins de colegi.
 
Simptome in perioada adolescentei
 
In perioada adolescentei, intre 13-18 ani, tulburarea este relativ stabila. In schimb, daca nu se intervine terapeutic problemele pot sa persiste sau sa se agraveze. Adolescentii cu inatentie vor avea perfomante scolare slabe care vor fi evidente mai ales la schimbarea scolii sau la trecerea in gimnaziu sau liceu.